Fix acum un an fugisem de frig in Indonezia, deci ce moment poate fi mai potrivit pentru a va impartasi experienta mea in insula magica Bali?
Prima noapte nu am dormit deloc. Ajunsesem in Ubud (centrul cultural al insulei) dupa lasarea intunericului. Resortul nostru cu doar cateva vile era inconjurat de paduri tropicale si orezarii. Se asternuse o liniste deplina, insa in scurt timp fosnetul padurii acompaniat de strigate de maimute si alte vietuitoare pe care nu am reusit sa le identific, devenea din ce in ce mai zgomotos. Parea ca sunt foarte aproape. Asteptam cu nerabdare dimineata pentru ca stiam ca ma aflu in mijlocul unui paradis tropical. Cand s-a crapat de ziua am deschis fereastra si vantul cald a impins inauntrul camerei parfumul dulce de frangipani, orhideea mea preferata si un fel de laitmotiv indonezian.
Inca de la inceputul calatoriei am inteles ca farmecul insulei Bali consta mai ales in natura paradisiaca, cu plante de o frumusete ireala si vietuitoare mai mult sau mai putin prietenoase dar pe care religia lor le considera sacre, turistii fiind sfatuiti sa le ocoleasca. Aici, omul isi face loc cu discretie in sanul naturii si nu invers, caci hinduismul balinez protejeaza orice fiinta vie. Asa se explica faptul ca iti poti intersecta calea cu cel putin o soparla in orice hotel fie el si Four Seasons sau cu o maimuta la intrarea intr-un magazin, mai ales daca te afli in apropierea Monkey Forest din Ubud. Si da, este chiar o padure plina cu maimute, liane si temple innegrite de vreme, la fel ca in Cartea Junglei. Aici copacii seculari isi impreuneaza crengile lasand sa patrunda timid cate o raza de soare iar vegetatia luxurianta te copleseste, mai ales muschiul verde de copac ce pare sa inghita fiecare piatra, scara sau alee. Si apoi maimutele, sute de maimute obraznice care devin agresive doar daca simt miros de banane sau daca le surade vreo bijuterie opulenta.
Dar nu te speria, dupa prima zi, totul intra in normalitate. La fel ca si traficul infernal sau ploile torentiale. Desi pare inimagianbil, in Bali, chiar si ploaia are farmecul ei, mai ales atunci cand te urci pe scuter pe un soare arzator si ai grija sa iti aplici sarguincios crema cu SPF 50, iar in 10 minute incepe sa toarne cu galeata, cu stropi mari, ce iti aluneca pe piele ca un dus cald. Am fi putut sa ne oprim insa nu aveam timp de pierdut caci in Bali poti parcurge un drum de 100 km in 4 ore. Stiu, pare incredibil, dar este real. Balinezii nu se grabesc si timpul lor pare sa se masoare altfel. Asadar, am hotarat sa inaintam, initial cu un mix de sentimente de furie caci eram uzi pana la piele, si apoi cu amuzament si incantare caci soseaua ne purta printre sate traditionale de mestesugari, ce isi expun lucrarile ingenioase din nuci de cocos, lemn de palmier, sidef, scoici, oase, rasini, roci vulcanice chiar in strada, un adevarat deliciu pentru ochiul trecatorului. Au urmat terase de orez, de un verde inimaginabil, palcuri de bambus, plantatii de cocotieri si iar sate, la marginea padurii cu localnici ce se adaposteau de ploaie sub frunze uriase de bananier si copii ce alergau desculti prin suvoaiele de apa calda de pe marginea drumului.
Apoi am incept sa urcam, catre vulcanul activ Batur si Besakih Mother Temple, cel mai sacru dintre toate templele balineze, cu o vechime de peste 1000 de ani. Aici, in inima muntelui, am descoperit un complex impresionant de temple dar mai ales o energie aparte. Zidurile impunatoare, personajele mitologice, ofrandele, aroma betisoarelor parfumate, linistea teraselor pentru meditatie, gradinile fermecatoare, toate compun o experienta fascinanta pentru oricine are rabdare s-o descopere pas cu pas.
La fel de fermecatoate sunt si templele Tanah Lot, cocotat pe o stanca, pe coasta vestica a insulei si in valurile involburate ale oceanului Indian si Ulun Danu, scaldat in apele linistite ale lacului Beratan.
Dupa cateva zile petrecute in Bali realizezi si ca religia localnicilor, hinduismul balinez, este poate cea mai marcanta experienta traita pe insula. Balinezii sunt mereu fericiti, zambesc si sunt recunoscatori pentru tot ce au, desi au foarte putin. Ei traiesc dupa legile Karmei, gandesc pozitiv, cred in bine si depun ofrande de cel putin doua ori pe zi, oriunde vor, in masina, in barca, in fata casei, a hotelului, a magazinului. Aici nu trece nici o zi in care sa nu te nimeresti, total intamplator in mijlocul unei ceremonii religioase. Balinezii traiesc cu gandul la viata viitoare si prin tot ce fac, se pregatesc pentru marea trecere. Am asistat chiar si la o ceremonie de incinerare, pe plaja, unde oamenii erau fericiti, cantau, radeau si trimiteau ofrande cu flori pe mare. In fata lor te inclini si realizezi ca ai nevoie de atat de putin pentru a fi fericit. Si iti doresti ca timpul sa se opreasca, intr-o terasa de orez, la umbra unui palmier, si apoi sa poti aduce cu tine acasa energia lor unica.
Desi am fost cucerita mai ales de latura spirituala si traditionala a insulei, trebuie sa recunosc ca am descoperit aici si plaje de vis, la care m-as intoarce oricand. Preferata mea a fost plaja Padang Padang, intr-un golf de o frumusete atipica si departe de ideea clasica de plaja exotica. Desi stiam ca se afla la baza unui perete stancos nu mi-am imaginat ca vom cobora printr-un templu cu maimute jucause, pe o scara ingusta sapata in piatra, pentru a ajunge intr-o pestera si abia apoi pe plaja. O plaja salbatica cu un warung cu doar cateva mese, surferi ce se pregateau sa iasa in larg, stanci impunatoare si apa azurie ce se retragea vazand cu ochii, caci incepuse refluxul, lasand in urma fragmente de corali si cate o stea de mare ratacita.
Ca orice destinatie asiatica, Bali este o insula a extremelor, si primul lucru pe care il observi cand pleci din aeroport sunt cladirile saracacioase, garajele cu sute de scutere si tarabele cu fructe de pe marginea drumului si te vei intreba unde sunt peisajele idilice din ghidurile de calatorie. Le vei descoperi treptat, si cu rabdare, trecand de la warung-uri modeste la restaurante gourmet, de la gradinile ascunse din Ubud la terasele cochete din Nusa Dua, de la pietele traditionale la boutique-urile stylish din Seminiak si cele mai cosmopolite petreceri la Potato Head Beach Club, de la SPA-uri premiate la masaje pe plaja, la umbra unui palmier. Iar la final te vei indragosti mai ales de latura ei primitiva, autentica si cu adevarat memorabila.
Travel tips:
Hotel: Ubud Raya Resort, Alindra Villa.
Food: orice terasa de pe plaja din Jimbaran Bay pentru fructe de mare si peste proaspat, La Plancha, KU DE TA.
Best bars: Ayana Rock Bar la apus si Potato Head Beach Club sambata.
Must see: piata traditionala din Ubud, insulele Nusa Lembognan si Nusa Penida pentru snorkeling si padurea de mangrove.
Foto: arhiva personala, Potato Head Beach Club